21 de caracteristici ale viitoarelor oraşe sustenabile

sustenabilitateExistă deja idei și invenții care sunt necesare pentru ca orașele să aibă parte de o dezvoltare durabilă, dar ne confruntăm cu anumite întârzieri când vine vorba de implementarea lor. Acest lucru se întâmplă din cauza unei gândiri fixe și a  lipsei de pregătire în rândul celor care administrează oraşele. Cele mai importante elemente ale dezvoltării durabile a orașelor ar fi:

Finanțarea și verificarea. Pot fi făcute prin:

  1. Acțiuni unitare. Departamentele trebuie să comunice între ele, în vederea adoptării unei  strategii unitare și sustenabile. De exemplu, departamentul de transporturi nu poate  lucra împotriva departamentului de planificare și așa mai departe.
  2. Cumpărarea de acțiuni de către conducere. Acest lucru înseamnă că directorul executiv trebuie să fie la curent cu obiectivele de sustenabilitate, să le implementeze în cadrul tuturor departamentelor, și mai cu seamă în cadrul celui de finanțe.
  3. Câștiguri noi. Departamentele de finanțe trebuie să aibă capacitatea de a deveni cu succes ținta unor investiții, care să asigure sustenabilitatea și să contribuie în domeniul financiar.  Beneficiile auxiliare aduse de luarea acestor măsuri ar fi: crearea de job-uri, reducerea inegalităților, reducerea infracțiunilor și a aglomerației și îmbunătățirea sănătății și bunăstării cetățenilor.
  4. Modelare și verificare. Monitorizarea ciclului de viață, a indicelui de carbon și a impactului acțiunilor umane asupra mediului trebuie să fie aplicată în mod constant de către conducere pentru ca strategiile diferite să poată fi comparate. Acest lucru ar genera ulterior reducerea costurilor. Obiectivele trebuie să fie monitorizate și planificate în mod adecvat, in timp ce concretizarea lor trebuie să fie stimulată prin intermediul unor recompense.
  5.  Creare de rețele. Este foarte important ca oamenii care dețin puterea administrativă în orașe să poată ajunge în alte orașe sau să se conecteze la ele prin intermediul internetului. Acest lucru este necesar pentru  a fi la curent cu ce au făcut alte structuri administrative și a prelua cele mai bune practici, astfel încât acestea să fie implementate oriunde.
  6. Pregătire. Toate cele prezentate implică nevoia  pentru programe constante de pregătire, menite să țină personalul informat în legătură cu cele mai noi tehnici, idei și tehnologii.

Transport

  1. Promovarea deplasării cu bicicleta și a mersului pe jos. Nivelul de conștientizare în ceea ce privește nevoia unor planuri care vizează mersul pe jos și cu bicicleta crește din ce în ce mai mult. Dezvoltarea facilităților pentru cei care utilizează bicicleta (spre exemplu, în Londra și în Paris) și recunoașterea nevoilor bicicliștilor sunt importante. Beneficiile acestor măsuri sunt multiple:  reducerea aglomerației, îmbunătățirea calității aerului, îmbunătățirea sănătății și implicit, reducerea costurilor pentru sănătate.
  2. Planificare pentru centrele locale. În timp ce orașele se extind, trebuie să ne gândim la dezvoltarea unor centre care să beneficieze de servicii locale. Plasarea locuințelor în apropierea locurilor de muncă și lângă zona care să dispună de toate facilitățile ar contribui la menținerea unui caracter local, la reducerea aglomerației și a emanațiilor de carbon.
  3. Taxarea  aglomerației.  Presupune adoptarea unei taxe pe deplasările care presupun folosirea  combustibilor: motorină și petrol. În acest fel, ar fi incurajate alte modalități sustenabile de călătorie.
  4. Extinderea punctelor de încărcare pentru vehiculele electrice. Încurajează folosirea lor, în condițiile in care scuterele electrice și alte vehicule mici sunt ușor de folosit pentru deplasările de scurtă durată. Plățile pentru vehiculele mici le-ar permit oamenilor să le folosească pentru o deplasare și apoi să le lase în locul în care trebuie să ajungă, spre a fi utilizate de altcineva.
  5. Deplasări fără întreruperi. O rețea de transport public adecvată le-ar permite oamenilor să schimbe mijloacele de deplasare (să „sară” din autobuz în metrou) utilizând aceeași metodă de plată, fără a fi nevoiți să aștepte prea mult. În același timp, este de dorit ca bicicletele să poată fi transportate în metrou sau în tren.

Orașe „inteligente”  și surse de aglomerație

  1. Abordarea înțelepciunii mulțimilor. Presupune comunicarea cu oamenii care locuiesc într-un loc, pentru a-i determina să spună ce cred că va face orașul lor să devină mult mai ușor de locuit. Are un potențial imens, cu sau fără utilizarea datelor publice sau a celor din social media.  Oamenii ar trebui întrebați: cum putem profita de ceea ce avem deja?  Acest lucru se aplică, în special, orașelor din țările aflate în curs de dezvoltare. Acolo, există pericolul ca favelele și barăcile să fie demolate deoarece nu au parte de o dezvoltare sustenabilă.  În loc ca oamenii care locuiesc acolo să fie ajutați și sprijiniți în ceea ce au nevoie, autoritățile recurg la cea mai ușoară metodă: demolarea.  Însă, uităm că acei oameni nu sunt diferiți de cei care locuiesc în orașe dezvoltate. Ei sunt la fel de orientați spre progresul comunităților lor, spre sporirea calității modului de viață și au  abilitățile necesare pentru asta.
  2. Parteneriat și colaborare. Proiectele de sustenabilitate au succes atunci când cei aflați la conducere și cei care care se ocupă de munca de jos colaborează, în loc să acționeze unii împotriva celorlalți.

Clădiri

  1. Management și monitorizare de la distanță. Sistemul prin care energia clădirilor este supravegheată  de la distanță permite ca acestea să fie monitorizate și controlate de la depărtare. Astfel, se identifică problemele esențiale și se concep planuri de acțiuni, reducându-se energia folosită. Dacă angajații sunt informați în legătură cu cantitatea de energie utilizată și cu obiectivele de reducere, oricine poate participa la eficientizarea agendei/ordinii de zi.
  2. Densificare. Orașele mai dense se pot susține singure,  deoarece impactul per unitate este mai mic – până la o limită. Ca rezultat, va fi mai accesibil ca oamenii să se stabilească într-o locuință. Utilizarea terenurilor ar trebui să fie mixtă, de la industria cu amănuntul laolaltă cu cea ușoară, de la spațiul pentru birou și ateliere la servicii pentru a crea locuri de muncă pe plan local și diversitate socială, ce fac parte din arta de a crea spații pentru a fi folosite de către comunitate.
  3. Rezistența climatului. Ar trebui să existe fără cerințele de planificare din domeniul contrucțiilor, care includ protecție împotriva fenomenelor naturii: supraîncălzire, inundații și furtuni.

Energie

  1. Energia locală: energia comunității și schemele de încălzire ale cartierelor, energia termică combinată și cea electrică, pompe de căldură ( având ca sursă fie apă, fie pământ) ar trebui toate încurajate.
  2. Energia solară: utilizarea straturilor de vopsea fotovoltaică pe fațada clădirilor pentru a produce electricitate a fost pionierată în Swansea de Tata Steel și va deveni disponibilă și rentabilă în câțiva ani. Avantajul este că suprafețele nu trebuie să fie îndreptate către soare pentru a fi eficiente și panourile nu ocupă spațiu terestru. Instalațiile solare de răcire vor deveni disponibile la nivel larg, alături de construcțiile de tip Passivhaus.
  3. Digestia anaerobă. Din digestia anaerobă a deșeurilor organice și verzi va rezulta mai multă energie pentru a produce îngrășământ natural. Acesta poate fi utilizat ca fertilizator și injectat în rețele, folosit în rețeaua locală de energie termică combinată și centrale electrice, sau energie pentru transport.

Hrana

  1. Creșterea urbană. După consumul de energie, consumul hranei este cea mai mare sursă a emanațiilor de carbon, la nivelul locuitorilor orașelor, urmând transportul, consumabilele și locuințele. Creșterea urbană poate cuprinde: grădini verticale și pe acoperiș, parcelări, învățarea copiilor să crească hrană la școală, agricultura susținută de comunitate, piețe ale fermierilor, și, în viitor, creșterea intensivă a hranei în interior, atât a produselor alimentare noi, cât și a celor tradiționale.
  2. Spațiu pentru natură: dacă spațiul este făcut pentru mediul natural – pentru îmbunătățirea biodiversității și a calității aerului, reducerea efectului de insulă termică/ de seră, și creșterea bunăstării – de ce plantele și pomii n-ar trebui să fie comestibili: nuci, fructe, plante crucifere decorative? Utilizarea plantelor doar pentru întreținerea învelișului vegetal ar trebui să se sfârșească. Diverse grupuri din interiorul comunităților ar putea să se ocupe de sădirea și întreținerea unor plante folositoare atât pentru oameni, cât și pentru mediu.

Autor: David Thorpe
Traducere: Mădălina Munteanu şi Alina Gheorghe

Te-ar putea interesa și

21 de caracteristici ale viitoarelor oraşe sustenabile

Citește și