LATER EDIT: Din păcate, la ora la care am scris a început un alt incendiu în aceeași zonă.

Luni a avut loc un nou incendiu în Parcul Natural Văcărești. Conform declarațiilor lui Dan Bărbulescu, director al Asociației Parcul Natural Văcărești, în acest perimetru au loc 4-5 incendii pe an. Tot el a declarat pentru Green Report că una dintre principalele cauze pentru astfel de evenimente nefericite este lipsa unui administrator care să elaboreze un plan de management prin care să fie reglementat accesul în zonă.

În știrile de ieri despre incendiu, principalele canale mass media au vehiculat informația că a fost afectată o suprafață de 2000 mp. De asemenea, nu a apărut nicăieri informația despre localizarea exactă a focului. Cât despre impactul pe care aceste incendii le au asupra faunei și florei din zonă, ne-am obișnuit să nu fie recepționate nici un fel de lămuriri. Văcăreștiul rămâne în continuare un mister, o gaură neagră pe harta Bucureștiului. Și, nu în ultimul rând, o groapă de gunoi.

Astăzi de dimineață am fost acolo să vedem cu ochii noștri ce s-a întâmplat, să înțelegem de ce avem astfel de evenimente la distanțe așa de mici de locuințe și ce a rămas în urma focului.

Din pozele pe care le găsisem despre incendiu pe site-urile de știri ne-am dat seama că zona arsă ar fi plasată în partea Sud-Estică (partea dinspre Piața Sudului). Astfel, am intrat în parc dinspre Calea Văcărești, pe lângă locuințele de paiantă încropite pe latura vestică a barajului. Nu vom vorbi acum despre munții de gunoie pe care i-am găsit prin păduricea dintre stradă și baraj. Până să ajungem pe marginea albiei începuse să se simtă mirosul de ars. Cunoșteam mirosul de la țară, când se ardea miriștea. Ajuns în marginea parcului (care coincide cu amenajarea de beton a albiei lacului care trebuia construit pe vremea comuniștilor) și am văzut imediat locul unde fusese incendiul din ziua anterioară. Așa cum ne imaginasem era vorba de zona cuprinsă între zona comercială de la intersecția Calea Văcărești/Șoseaua Olteniței și principalul drum din parc (cel care leagă latura de nord de cea de sud). Nu avea doar 2000 mp cum se spusese la știri. Era mult mai mare. Nu putemt spune cu exactitate, dar Dan Bărbulescu de la APNV zice că ar fi o arie de aproximativ 300 x 300 metri – adică 9 hectare.  Nouă nu ni s-a părut chiar atât de mult, dar era evident o diferență foarte mare între ceea ce fusese comunicat în mass media ieri și adevăr.

Am coborât malul de beton și am mers spre est pentru 30-40 de metri printr-o vegetație de jumătate de metru până la zona arsă. Peisajul era apocaliptic. Nu era doar doar vegetația care a ars și a întreținut focul, ci gunoaiele aruncate peste tot (ambalaje, cauciucuri și altele). Am mers pe marginea zonei arse, dar și în interiorul ei și a fost evident pentru noi că orice vietate ar fi fost prinsă acolo nu ar fi putut supraviețui incendiului.

Incendiul de ieri a fost primul de mari dimensiuni care a avut loc de când zonei “Acumulare Văcărești” i s-a schimbat regimul în “Parcul Natural Văcărești”. Cu toții știm că a fost un drum lung și anevoios pentru ca acest lucru să fie concretizat. Cu toate acestea, greul abia a început. Schimbarea titulaturii zonei nu a produs nici un efect local concret și viața continuă în același ritm. Nimeni și nimic nu garantează în acest moment că acolo vom avea un parc peste 5 sau 10 ani. Imaginați-vă un foc care să cuprindă toată zona. 97 de specii de păsări și-ar pierde cuiburile și puii, vulpile, țestoasele și vidrele la fel. Ecosistemul e la fel de fragil indiferent care este regimul zonei pe hârtie.

Așa cum a menționat și Dan Bărbulescu, prioritară este implementarea unui program de acces în zonă, alături de un serviciu de pază și o listă de restricții a produselor cu care este permis accesul în perimetru.  Nu ne permitem ca din ignoranță să pierdem un plămân al orașului și un loc cu un ecosistem unic din habitatul urban bucureștean.

Popularizează acest articol!

• 
• 
• 
• 
• 
• 
•